Nanoplasticele ar putea contribui la dezvoltarea cancerului de colon. Descoperirea îngrijorătoare făcută de cercetători
Particulele minuscule de plastic care ajung în organism prin apă, alimente sau aer sunt tot mai atent analizate de oamenii de știință. Deși prezența lor în mediul înconjurător este cunoscută de mai mult timp, efectele pe care le pot avea asupra sănătății umane nu sunt încă pe deplin înțelese. O cercetare recentă aduce însă noi informații despre legătura posibilă dintre expunerea la nanoplastice și dezvoltarea cancerului colorectal, una dintre afecțiunile oncologice care preocupă comunitatea medicală.
Un studiu publicat la 29 octombrie 2026 în revista științifică Molecular Cancer arată că expunerea îndelungată la nanoplastice din polistiren poate favoriza dezvoltarea tumorilor intestinale în anumite condiții experimentale. Cercetătorii au observat modificări ale bacteriilor din intestin și ale mecanismelor de apărare ale organismului, descoperiri care ar putea contribui la o mai bună înțelegere a factorilor implicați în progresia cancerului colorectal.
Rezultatele nu demonstrează că nanoplasticele provoacă această boală la oameni, însă ridică întrebări importante despre consecințele expunerii repetate la particule de plastic.
Cercetătorii au observat o dezvoltare mai accentuată a tumorilor intestinale
Studiul a fost realizat de o echipă de cercetători de la Central South University din China, care a urmărit efectele expunerii cronice la nanoplastice din polistiren. Materialul este utilizat în fabricarea multor produse, inclusiv a unor ambalaje alimentare, iar degradarea sa poate elibera particule extrem de mici în mediul înconjurător.
Pentru a înțelege impactul acestor particule asupra organismului, oamenii de știință au folosit șoareci de laborator la care apariția cancerului colorectal fusese favorizată printr-un protocol experimental ce produce inflamație intestinală. Animalele au fost expuse oral, pe o perioadă îndelungată, la nanoplastice.
La compararea rezultatelor, cercetătorii au constatat că șoarecii expuși prezentau o dezvoltare mai accentuată a tumorilor decât cei din grupurile de control. Analizele au indicat și acumularea particulelor în special la nivelul colonului, regiune în care au fost identificate modificări ale țesuturilor intestinale.
Descoperirea sugerează că nanoplasticele ar putea influența evoluția unor procese tumorale deja favorizate de alți factori. Este însă important de precizat că animalele folosite în experiment aveau un risc crescut de cancer indus în laborator. Prin urmare, cercetarea nu a demonstrat că simpla expunere la aceste particule poate declanșa cancerul într-un organism sănătos.
Nanoplasticele pot afecta structurile microscopice ale intestinului
Una dintre observațiile importante ale studiului a fost deteriorarea microvilozităților intestinale, structuri foarte mici aflate la suprafața anumitor celule ale intestinului. Acestea contribuie la absorbția substanțelor nutritive și la funcționarea normală a mucoasei intestinale.
În condiții obișnuite, mucoasa intestinală are un rol esențial în relația dintre organism și substanțele care ajung în tubul digestiv. Ea participă la absorbția nutrienților și la menținerea unui echilibru între microorganismele intestinale și sistemul imunitar.
În cadrul experimentului, acumularea nanoplasticelor în colon a fost asociată cu modificări ale acestor structuri celulare. Cercetătorii au constatat că efectele expunerii nu se limitau la prezența fizică a particulelor, ci erau însoțite de schimbări mai ample ale mediului intestinal.
Dimensiunile foarte reduse ale nanoplasticelor reprezintă unul dintre motivele pentru care oamenii de știință sunt interesați de comportamentul lor în organism. Spre deosebire de fragmentele de plastic vizibile, aceste particule pot interacționa cu structuri biologice la scară microscopică.
Totuși, mecanismele observate în laborator nu pot fi considerate automat identice cu cele care apar în organismul uman în urma expunerii cotidiene.
Modificările microbiomului intestinal ar putea explica influența asupra tumorilor
Cercetarea a evidențiat și o schimbare importantă în compoziția microbiomului intestinal. Acesta cuprinde bacteriile și celelalte microorganisme care trăiesc în tubul digestiv și care contribuie la digestie, metabolism și funcționarea sistemului imunitar.
În intestinul șoarecilor expuși la nanoplastice, anumite bacterii considerate benefice au devenit mai puțin numeroase. Printre acestea s-a numărat Faecalibaculum rodentium, o bacterie implicată în producerea unor substanțe care participă la comunicarea dintre microbiom și organism.
Reducerea acestei bacterii a fost însoțită de scăderea nivelului de acid propionic, un acid gras cu lanț scurt produs prin activitatea unor microorganisme intestinale.
Acidul propionic are mai multe roluri biologice, iar în modelul analizat de cercetători modificarea nivelului său a fost asociată cu schimbări ale activității anumitor celule ale sistemului imunitar.
Oamenii de știință au identificat astfel un posibil mecanism prin care nanoplasticele ar putea influența dezvoltarea tumorilor: perturbarea microbiomului modifică producția unor metaboliți, iar aceste schimbări afectează răspunsul imunitar local.
Descoperirea este relevantă deoarece sugerează că efectele particulelor de plastic ar putea fi indirecte, prin modificarea echilibrului biologic al intestinului, nu doar prin contactul lor cu țesuturile.
Sistemul imunitar ar putea avea un rol important în acest proces
Un alt element analizat în studiu a fost activitatea limfocitelor Th17, celule ale sistemului imunitar implicate în reglarea răspunsurilor inflamatorii și în diferite mecanisme de apărare ale organismului.
Aceste celule produc, printre alte substanțe, interleukina-17A, o moleculă care participă la comunicarea dintre componentele sistemului imunitar.
În modelul experimental, reducerea nivelului de acid propionic a fost asociată cu diminuarea diferențierii limfocitelor Th17 și a producției de interleukină-17A. Cercetătorii au observat că aceste modificări erau însoțite de slăbirea unor mecanisme care limitau dezvoltarea tumorilor.
Relația dintre sistemul imunitar și cancer este însă complexă. Unele reacții inflamatorii pot contribui la apărarea organismului, în timp ce altele pot favoriza dezvoltarea anumitor tumori. Rolul limfocitelor Th17 diferă în funcție de tipul cancerului și de mediul biologic în care acționează.
Din acest motiv, rezultatele trebuie interpretate în contextul experimentului. Ele descriu un mecanism observat la șoareci, nu o regulă generală despre efectele acestor celule în toate formele de cancer colorectal.
Particule de plastic au fost descoperite și în probe provenite de la pacienți cu cancer colorectal
Pe lângă experimentele efectuate pe animale, cercetătorii au analizat și probe biologice provenite de la persoane diagnosticate cu cancer colorectal.
În urma analizelor, au fost identificate particule de microplastic atât în țesuturi tumorale, cât și în probe de sânge. Descoperirea confirmă faptul că asemenea particule pot fi prezente în organismul uman, inclusiv în țesuturile afectate de cancer.
Prezența lor nu înseamnă însă că au contribuit la apariția bolii. Pentru a demonstra o relație directă între expunerea la microplastice și cancer, cercetătorii ar trebui să stabilească mai multe aspecte, inclusiv momentul în care particulele au pătruns în organism, durata expunerii și efectele lor asupra țesuturilor.
De asemenea, ar trebui analizată influența altor factori cunoscuți pentru rolul lor în apariția cancerului colorectal.
În prezent, identificarea microplasticelor în probele pacienților reprezintă o observație importantă, dar nu constituie o dovadă a unei relații de cauzalitate.
Sunt necesare cercetări suplimentare, desfășurate pe grupuri mai mari de persoane și pe perioade îndelungate, pentru a determina dacă expunerea la aceste particule influențează riscul de cancer.
Cum poate fi redus contactul cu particulele de plastic din alimente
Eliminarea completă a microplasticelor și nanoplasticelor din viața de zi cu zi este dificilă, deoarece acestea sunt răspândite în mediul înconjurător. Particulele pot proveni din degradarea ambalajelor, a obiectelor din plastic și a altor materiale utilizate frecvent.
Cu toate acestea, anumite obiceiuri pot contribui la reducerea contactului cu unele surse de expunere.
O măsură practică este folosirea recipientelor din sticlă sau ceramică pentru încălzirea alimentelor. Recipientele din plastic care nu sunt concepute pentru temperaturi ridicate pot fi afectate de căldură, motiv pentru care trebuie respectate instrucțiunile producătorilor.
De asemenea, este recomandată înlocuirea recipientelor foarte zgâriate sau deteriorate și evitarea expunerii inutile a ambalajelor din plastic la temperaturi ridicate.
Depozitarea corectă a alimentelor și utilizarea materialelor destinate contactului alimentar sunt alte aspecte importante.
Aceste recomandări trebuie însă înțelese corect. Ele pot contribui la limitarea anumitor forme de expunere la plastic, dar nu există în prezent dovezi că simpla înlocuire a recipientelor din plastic cu unele din sticlă previne cancerul colorectal.
Cancerul colorectal afectează și persoane tinere. Semnele care necesită atenție
În ultimii ani, creșterea numărului de cazuri de cancer colorectal diagnosticate la adulți tineri a devenit o preocupare importantă pentru cercetători. Sunt analizate mai multe explicații posibile, de la alimentație și sedentarism până la obezitate, modificările microbiomului intestinal și expunerea la diferiți factori de mediu.
Studiul privind nanoplasticele adaugă o nouă direcție de investigație, însă nu demonstrează că aceste particule sunt responsabile pentru creșterea incidenței bolii.
Cancerul colorectal se poate dezvolta o perioadă fără manifestări evidente. Atunci când apar simptome, acestea pot include modificări persistente ale tranzitului intestinal, constipație sau diaree care nu se remit, dureri abdominale și prezența sângelui în scaun.
Scăderea inexplicabilă în greutate, oboseala accentuată și anemia fără o cauză evidentă pot reprezenta, de asemenea, motive pentru efectuarea unor investigații medicale.
Aceste manifestări nu indică obligatoriu o afecțiune oncologică, deoarece pot apărea și în numeroase alte boli digestive. Persistența lor necesită însă evaluare medicală.
Colonoscopia are un rol important în depistarea cancerului colorectal și a unor leziuni precanceroase. Prin această investigație pot fi identificați și, în anumite situații, îndepărtați polipi care ar putea evolua în timp.
Persoanele cu antecedente familiale de cancer colorectal sau cu alți factori de risc pot avea nevoie de investigații și de programe de screening începute mai devreme decât în cazul populației generale.
Cercetarea publicată în Molecular Cancer deschide astfel o nouă perspectivă asupra modului în care poluanții microscopici ar putea interacționa cu organismul. Deocamdată, datele arată că nanoplasticele din polistiren pot favoriza dezvoltarea tumorilor într-un model experimental predispus la cancer colorectal. Stabilirea efectelor asupra sănătății umane rămâne o etapă esențială a cercetărilor viitoare.
Sursa foto + text: csid.ro