Tava de copt poate arăta din nou ca nouă. Soluții simple pentru grăsimea arsă și petele persistente
La zi…
Tava de copt poate arăta din nou ca nouă. Soluții simple pentru grăsimea arsă și petele persistente
După luni sau ani de folosire, chiar și o tavă spălată după fiecare utilizare poate ajunge să aibă pete maronii, zone înnegrite și o peliculă lipicioasă greu de îndepărtat. Aspectul nu înseamnă însă neapărat că tava trebuie înlocuită.
În multe cazuri, depunerile pot fi curățate cu ingrediente obișnuite din bucătărie, precum bicarbonatul de sodiu, oțetul, lămâia și sarea, fără a apela din prima la soluții de curățare foarte agresive.
Problema apare în special din cauza uleiului expus în mod repetat la temperaturi ridicate. În timp, acesta trece printr-un proces numit polimerizare, în urma căruia se formează un strat rezistent și tot mai închis la culoare.
Din acest motiv, detergentul de vase nu reușește întotdeauna să îndepărteze petele. Nu mai este vorba doar despre grăsime proaspătă, ci despre un reziduu modificat prin expunerea repetată la căldură.
În cazul petelor moderate, o variantă este să presari bicarbonat de sodiu pe suprafața tăvii și să adaugi puțin oțet alb.
După ce reacția dintre cele două ingrediente se liniștește, tava poate fi frecată cu un burete neabraziv, apoi spălată și clătită foarte bine. Pentru murdăria persistentă, amestecul poate fi lăsat să acționeze mai mult.
Totuși, bicarbonatul și oțetul se neutralizează în mare parte atunci când sunt combinate. Pentru petele dificile, bicarbonatul folosit separat poate fi mai util.
Dacă tava are depuneri groase și lipicioase, nu este recomandată frecarea agresivă de la început.
Bicarbonatul poate fi amestecat cu puțină apă caldă până se obține o pastă. Aceasta se întinde peste zonele murdare și se lasă să acționeze câteva ore sau chiar peste noapte.
A doua zi, suprafața se curăță delicat cu un burete potrivit tipului de tavă. În cazul depunerilor foarte vechi, operațiunea poate necesita repetare.
Pentru câteva pete localizate există și o metodă simplă pe bază de lămâie. O jumătate de lămâie poate fi presărată cu sare și folosită pentru a freca ușor zona afectată.
Aciditatea lămâii, combinată cu efectul ușor abraziv al sării, poate ajuta la îndepărtarea anumitor pete și decolorări. Metoda poate fi potrivită pentru unele tăvi din aluminiu, dar trebuie verificate mai întâi recomandările producătorului, deoarece nu toate materialele tolerează acizii sau frecarea în același mod.
O tavă închisă la culoare nu este automat deteriorată sau periculoasă. În urma utilizării repetate se poate forma în mod normal o anumită patină.
Situația este diferită atunci când stratul antiaderent este zgâriat, desprins sau deteriorat. În acest caz trebuie respectate indicațiile producătorului privind folosirea sau înlocuirea produsului.
Bureții metalici și obiectele ascuțite trebuie evitați pe suprafețele antiaderente, deoarece pot produce zgârieturi și pot compromite învelișul tăvii.
Curățarea devine mult mai simplă dacă uleiul nu ajunge în cantități mari direct pe suprafața tăvii. În funcție de preparat, pot fi folosite hârtie de copt, folie de aluminiu sau covorașe reutilizabile din silicon compatibile cu temperatura din cuptor.
Și cantitatea de ulei contează. Folosirea unei cantități moderate, atunci când rețeta permite, reduce depunerile care se formează după expuneri repetate la temperaturi ridicate.
Așadar, o tavă îngălbenită sau acoperită cu pete maronii nu trebuie aruncată automat. Dacă suprafața nu este deteriorată, bicarbonatul și câteva ingrediente obișnuite pot fi suficiente pentru a elimina treptat depunerile și pentru a-i îmbunătăți considerabil aspectul.
Sursa foto + text: csid.ro