Ce valori ar trebui să aibă tensiunea după 40 de ani. Cifrele care nu trebuie ignorate

Tensiunea arterială este unul dintre indicatorii care merită urmăriți cu mai multă atenție odată cu înaintarea în vârstă. După 40 de ani, hipertensiunea devine mai frecventă, iar faptul că o persoană se simte perfect sănătoasă nu garantează că valorile sale sunt în limite favorabile.

Hipertensiunea poate evolua mult timp fără simptome evidente. Tocmai de aceea, verificarea periodică a tensiunii este importantă chiar și atunci când nu există dureri de cap, amețeli sau alte manifestări care ar putea ridica semne de întrebare.

Cele două cifre de pe tensiometru arată lucruri diferite

Atunci când măsurăm tensiunea apar două valori. Prima, cea mai mare, reprezintă tensiunea sistolică și indică presiunea exercitată asupra arterelor în momentul în care inima se contractă și pompează sângele.

Cea de-a doua este tensiunea diastolică și indică presiunea din artere în intervalul dintre două bătăi ale inimii.

Astfel, atunci când tensiometrul indică 120/80 mmHg, valoarea 120 reprezintă tensiunea sistolică, iar 80 pe cea diastolică.

O singură măsurătoare nu este însă suficientă pentru a spune că o persoană are hipertensiune. Stresul, efortul fizic, cafeaua, nicotina sau chiar emoțiile produse de consultația medicală pot modifica temporar valorile.

După 40 de ani, 120/80 mmHg rămâne o valoare favorabilă

Trecerea pragului de 40 de ani nu înseamnă că organismul primește automat „permisiunea” de a avea o tensiune mai mare.

În jurul valorii de 120/80 mmHg rămâne, în general, un nivel favorabil pentru sănătatea cardiovasculară. O tensiune sistolică situată între 120 și 129 mmHg, atunci când diastolica rămâne sub 80 mmHg, este un semnal că prevenția și monitorizarea merită mai multă atenție.

În cazul unor valori persistente de 130/80 mmHg sau mai mari, interpretarea depinde de ghidul medical utilizat, de istoricul persoanei și de rezultatele obținute la măsurători repetate.

În această perioadă a vieții încep să conteze tot mai mult și ceilalți factori de risc: greutatea corporală, sedentarismul, alimentația bogată în sare, fumatul și stresul pot contribui la creșterea tensiunii.

După 50 de ani, tensiunea sistolică poate începe să crească

Pe măsură ce înaintăm în vârstă, arterele tind să își piardă o parte din elasticitate. Una dintre consecințe poate fi creșterea valorii sistolice.

O tensiune care se menține în jurul sau peste 140/90 mmHg reprezintă un motiv pentru evaluare medicală. Diagnosticul nu ar trebui însă stabilit după o singură măsurătoare făcută acasă.

După 50 de ani devine importantă și evaluarea riscului cardiovascular în ansamblu. Hipertensiunea poate fi mai problematică atunci când apare împreună cu diabetul, colesterolul crescut, fumatul sau excesul ponderal.

Netratată și necontrolată pe termen lung, hipertensiunea poate contribui la apariția infarctului, accidentului vascular cerebral, insuficienței cardiace, afectării rinichilor și deteriorării vaselor de sânge.

După 60 de ani poate apărea o diferență mai mare între cele două valori

O situație întâlnită mai frecvent după 60 de ani este creșterea tensiunii sistolice în condițiile în care tensiunea diastolică rămâne normală sau poate chiar să scadă.

Această situație este cunoscută drept hipertensiune sistolică izolată.

De exemplu, o persoană poate avea o valoare sistolică ridicată, în timp ce valoarea diastolică este mult mai apropiată de intervalul considerat normal. Modificarea este asociată inclusiv cu pierderea elasticității arterelor odată cu vârsta.

Important este ca tensiunea crescută să nu fie considerată automat normală doar pentru că persoana are 60, 70 sau 80 de ani.

În același timp, nici scăderea agresivă a tensiunii nu este potrivită pentru fiecare pacient vârstnic. Valorile prea mici pot provoca amețeli și pot crește riscul de cădere. Tratamentul trebuie stabilit individual, în funcție de starea generală, alte afecțiuni și medicamentele administrate.

Tensiunea trebuie măsurată corect înainte să ne îngrijorăm

Modul în care folosim tensiometrul poate influența considerabil rezultatul.

Înainte de măsurare este indicat să stăm liniștiți cel puțin cinci minute. Spatele trebuie sprijinit, picioarele așezate pe podea, iar brațul pe care este montată manșeta trebuie susținut aproximativ la nivelul inimii.

Manșeta trebuie să aibă dimensiunea potrivită pentru circumferința brațului. O manșetă nepotrivită poate conduce la rezultate inexacte.

Cafeaua, fumatul și efortul fizic trebuie evitate înaintea măsurării. În loc să tragem concluzii după o singură valoare, este mai util să facem măsurători repetate și să le notăm. Dacă rezultatele sunt frecvent crescute în zile diferite, acestea trebuie discutate cu medicul.

O valoare de 180/120 mmHg poate indica o situație serioasă

Există și situații în care tensiunea foarte mare necesită atenție imediată.

O valoare de 180/120 mmHg sau mai mare trebuie tratată cu seriozitate, în special atunci când apar și simptome precum durere sau presiune în piept, dificultăți de respirație, tulburări de vedere, confuzie, amorțeală ori slăbiciune apărută brusc, dificultăți de vorbire sau o durere de cap severă și neobișnuită. Într-un asemenea context este necesară asistență medicală de urgență.

Nici tensiunea foarte mică nu trebuie ignorată atunci când provoacă simptome. O valoare în jurul sau sub 90/60 mmHg nu este obligatoriu periculoasă pentru fiecare persoană, dar devine relevantă dacă este însoțită de leșin, amețeli, slăbiciune sau confuzie ori dacă reprezintă o scădere importantă față de valorile obișnuite.

Tensiunea poate fi influențată și prin schimbarea stilului de viață

Prevenirea și controlul hipertensiunii nu se rezumă la medicamente. Alimentația, mișcarea și alte obiceiuri zilnice pot influența sănătatea cardiovasculară.

Reducerea excesului de sare și adoptarea unei alimentații în care sunt prezente legumele, fructele, cerealele integrale și sursele adecvate de proteine pot ajuta. Activitatea fizică regulată, menținerea unei greutăți potrivite, renunțarea la fumat, limitarea alcoolului, somnul suficient și gestionarea stresului sunt, de asemenea, importante.

În cazul persoanelor diagnosticate deja cu hipertensiune, aceste schimbări nu trebuie folosite ca motiv pentru întreruperea tratamentului. Dozele medicamentelor nu ar trebui modificate fără recomandarea medicului.

Lipsa simptomelor nu înseamnă că tensiunea este normală

Una dintre capcanele hipertensiunii este tocmai faptul că poate rămâne neobservată ani întregi. O persoană poate avea constant valori crescute și, cu toate acestea, să nu simtă nimic neobișnuit.

După 40 de ani, verificarea periodică a tensiunii devine cu atât mai utilă, iar după 50 și 60 de ani valorile trebuie analizate împreună cu ceilalți indicatori ai sănătății cardiovasculare.

În funcție de situație, medicul poate recomanda și verificarea glicemiei, colesterolului, funcției renale și a altor parametri care contribuie la estimarea riscului cardiovascular.

Mai important decât să cauți o singură cifră „perfectă pentru vârsta ta” este să urmărești cum evoluează tensiunea în timp. Vârsta nu transformă automat hipertensiunea într-o stare normală, iar valorile repetat crescute merită evaluate chiar și atunci când nu există niciun simptom.

Sursa foto + text: csid.ro